astăzi lucrurile au mers bine la modul că nimic banal nu mi s-a întâmplat. deja mă obişnuiesc cu gândul că nu pot să fiu deloc liniştit…mereu trebuie să am atenţia ocupată de ceva…chiar şi de lucruri mărunte sau mai puţin plăcute. aşa am ajuns la concluzia că singurele momente de relaxare totală mi le pot permite când dorm, când fac sex şi atunci când lenea mă cuprinde într-atât încât ajung să nu-mi mai pese de ce se petrece în jur…evit televizorul, cărţile, filmele, muzica..doar stau şi o frec fără nicio remuşcare.

mă întreb dacă oare sunt un rătăcitor sau dacă sunt un temerar pentru că nu mă regăsesc în aşteptări ci în experienţe. nu găsesc un răspuns facil. e posibil…la fel cum e posibil să fiu şi arogant, instictual, febril, vicios, cu o imaginaţie sexuală debordantă, un leneş jovial vara, calm, cronofag, cinic şi cu umor. ştiu sigur că nu sunt sadic şi prost…”calităţi” cărora le pot duce lipsa.

însă zilele recente m-au făcut să-mi dau seama de un lucru care m-a desprins pentru o scurtă perioadă de fanteziile mele erotice şi literare. a trebuit să-l disec în câteva raţionamente pentru a vedea dacă merită însuşit sau pur şi simplu abandonat şi asta se întâmpla în timp ce ascultam muzici frumoase în timp ce revelaţia prindea contur…

…toţi creştem cu aşteptări, cu proiecţii şi deveniri pe care uneori le numim idealuri; pe care alteori le denumim utopii. niciodată însă nu învaţăm că ele nu sunt singurele care ar trebui să ne ghideze existenţa. în jurul meu auzeam la un moment dat că ar trebui să mă gândeasc la ce vom face după ce se renovează casa, să mă gândesc la căsătorie, la copii, la un job prin care să stârnesc invidia celor de la masă, la câteva zeci şi poate sute de porcării fantasmagorice despre care se zice în general că ne motivează şi ne fac competitivi. pe mine unul mă frustrau şi mai mult constrângerile de acest gen…pentru că ele vin în contradicţie cu structura mea de a fi şi de a aprecia ce-mi place şi ce cred.

aşteptările şi teama de ridicol sunt cele mai nocive structuri mentale. nu folosesc la nimic dacă ele nu vin pe un fundament precum o experienţă de viaţă diversificată, pasiuni şi explorări ale universului celor mai ascunse fantezii sau relaţii sociale… 

Tilly And The Wall – Beat Control

…într-o scurtă perioadă de timp mi-am dat seama că nu mă pot conforma celor mai banale stereotipuri doar de dragul de a nu fi ridicol şi de teama de a nu fi respins. de asemenea, azi mi se pare de neconceput că încă mai există oameni care se ghidează după nişte idei care nu le-au aparţinut iniţial dar pe care le-au însuşit doar pentru ca alţii le-au testat pe pielea lor şi le se pare mai facil să şi le asume şi ei la rândul lor.

Lykke Li – Dance Dance Dance

….mi-am dat seama de asemenea că dacă nu îmi plac aşteptările, proiecţiile, modelele gata servite şi cărora ar trebui să le confirm prin propriul exemplu, atunci ar trebui să-mi afirm propiile mele convingeri în faţa celorlalţi pentru a-i scuti de întrebări şi dileme inutile şi pe mine de răspunsuri date cu figură plină de grimase şi zâmbete forţate. aşa am început să demitizez vârste, perioade, preferinţe, gusturi şi trăiri cu care eu am considerat că nu am nicio legătură dar pe care unii din jurul meu le considerau ca existente. momentul e extrem de important căci mulţi consideră că atunci când sunt puşi în faţa negării şi infirmării aşteptărilor, trebuie să reacţioneze, să se revolte, să se împotrivească unui lucru evident doar pentru că nu e susţinut de o majoritate de idei la care ei au aderat. conflict verbal, emoţional, afectiv sau pur şi simplu de raţionament, oricum s-ar numi acţiunea de destabilizare a unor aşteptări ale celorlalţi faţă de propia persoană nu are cum să fie un lucru facil şi fără scandal. important e însă să-şi dea seama cel care e deja înaintea lor prin gestul său că orice i s-ar spune reacţiile nu-l vor elimina. cât despre cei care se revoltă pentru că au impresia că universul le este dat peste cap nu le rămâne decât fie să accepte că s-au înşelat, că au aşteptat atât de multe prostii false încât au uitat că nu-l reprezintă pe celălalt, fie să-şi înghită în sec prostiile şi să se distanţeze de cel care le-a trădat valorile…valorile lor, să fie clar.   

 Lykke Li – Dance Dance Dance (Buraka Som Sistema Remix)

…cert e că discuţiile fac bine oricui. temeri avem cu toţii şi de fiecare dată avem impresia că dacă dăm de la noi, celălalt ne va încolţi, va sesiza vulnerabilitatea de a fi primul care lasă de la el, care împărtăşeşte ceva, trăsătură nespecifică oamenilor arhi cunoscuţi ca fiinţe individuale, secretomaniacale, egoiste şi cu un uşor retard afectiv. şi dacă fiecare are sentimentul competiţiei şi al victimei, atunci în mod cert nu ajunge nimeni să împartă ceva adevărat despre el şi pentru el cu ceilalţi deoarece nimeni nu va fi dispus să facă primul pas. cred însă că asta face diferenţa între persoanele cu un sentiment ridicat de umanitate şi cei care sunt doar simple mamifere. o altă revelaţie a fost tocmai că mă consider mai uman prin încercarea de a scăpa de frica mea de a fi penibi când vine vorba de roluri şi aşteptări. cel mai bun exerciţiu mintal în acest sens şi pe care-l practic e să mă gândesc la papă sau la patriarh cum se cacă…sau dacă vreodată au diaree. nimic nu-mi creşte doza de endorfine şi sentimentul de bine…pentru că o astfel de imagine îmi confirmă că ei îşi domină şi subminează atât de mult partea umană încât pare chiar o tâmpenie ca cineva să şi-i poată imagina într-o astfel de ipostază. şi totuşi… şi ei se cacă. 

 Kleerup ft. Lykke Li – Until We Bleed

…toate întâmplările din luna cea mai scurtă şi toate revelaţii m-au mai împins încă o dată spre adevăr…spre Adevărul meu şi numai al meu. de asemenea, m-au determinat să apreciez oamenii lipsiţi de bariere mentale şi neîncărcaţi de proiecţii şi să ne apropiem unii de alţii. pe cei deja pierduţi nu-i pot forţa să meargă cu mine dar nici nu voi fi cel care să-i respingă căci ştiu că nu vor să fie aşa. doar nu îndrăznesc să iasă din cercul vicios al rolurilor, asteptărilor şi stereotipurilor care până la urmă le dau un sens…oricare ar fi ăla.

Royksopp – So easy

…după atâtea idei, mă simţit uşor epuizat. ard puternic când mă aprind. aşa că m-am tolănit ca un faun în pat, cu idei în erecţie şi mi-am aprins o ţigară cu care m-am pierdut în muzică.

 Kings of Convenience – I Don’t Know What I Can Save You From (remix by Röyksopp)

Kings of Convenience – Me In You

Kings Of Convenience – Boat Behind

 Kings of Convenience – “Mrs. Cold”