Bucureştiul vara e plin de damfuri şi nebunii. Abia ieri mi-am dat seama că a venit vara în oraş … poate şi datorită caldurii subsahariene însă ca niciodată, Bucureştiul din vara asta mi se pare simpatic.Trupuri silfidice, solare, trupuri carnale, prinse în sudoare şi parfum, trupuri puternice şi seminude, picioare sclipitoare, busturi rotunde, ascunse, transpirate, coapse clepsidră, corpuri ce se ascund sub ochelarii de soare…toate se perindă pe trotuare, pe alei, în maşini sau în cafenele. Dar am văzut şi alte trupuri ce erau obosite, sleite de putere, galbene de grăsime sau sterpe de orice plăcere care şi mişcau umbra dintr-un colţ în altul al oraşului de parcă ar fi fost duşi la eşafod. Pentru ca probabil, spre seară să-şi dea seama că şi ele trăiesc la lumina soarelui de vară şi că umbra nu e chiar atât de grea când afară soarele o arde.

Bucureştiu vara îmi seamnă a întâlnire la sanatoriu în care fiecare poate fi ce vrea cât timp vrea. Totul se risipeşte atunci când soarele apune. Atunci am impresia că trupurile încep să o ia razna….prin cearceafuri, după paravane, oglizi şi fum. Dar ca orice întâlnire cu un ospiciu de nebuni… trebuie să fii la rândul tău nebun pentru aţi da seama că nu există altă lume în afara de asta….de acum: Bucureştiul vara.